Mai e putin..

Stiu ca mai e putin...Dar puterea-i spectator.....Iar marfarul ce tragea la deal
Vrea sa profite de vale.
Totusi, e asa aproape gara?

Gropi

Cunosc aceasta groapa, in ea am fost de atatea ori , pentru mine devenind un popas,
Revin inevitabil in ea.....stiu iesirea, insa mereu imi ia timp sa ajung afara.
Poate cineva imi va descoperii ocolul,
pana atunci sunt acasa.
Ce folos de-npotrivire?

momentul perfect pentru depresie...

.....cand ai ascunzatoarea perfecta...fie...munca...muzica...carte...altul/alta

..

femeia la cumparaturi ...se bate pe oglinda, moralul crescand cu fiecare lucru probat...stie ca starea de spirit isi va pierde din culoare, dar spera la intensitate, macar cateva zile.
Nu vorbeste cu prietena ei din cabina vecina, doar de primeste admiratie intr-o voce de alint..
Nerabdatoare cumpara iluzii ce cresc cu pretul pungii

neprevazut?!

Stiam semnificatia lingvistica pentru neprevazut, dar, numai cand am muscat o bucata mare din surprizele vietii, si am dezordonat compartimentele cele mai importante din magazia mea interioara, am cunoscut adevarata definitie a cuvantului.....
Adica ,consideram multe lucruri imposibile, dar competitivul univers, mi-a aratat contrar....si am ajuns sa traiesc 'fenomene' ce se pot compara cu o finala de campionat mondial intre america si germania......

egoismul e necesitate

Am sa incep sa iau tratament.....cateva injectii cu egoism, ar trebui sa imi dezvolte si mie instinctul de conservare.....Pe care trebuie sa il trezesc ca sa evit autodistrugerea.
...................................

Trasatura asta ,care nu lipseste din nici o personalitate, in doze mari reprezenta un defect, dar odata cu schimbarea vremii a inflorit, si sta ,in toata splendoarea ,printre calitati...

Nu mai e de condamnat, ci de dorit, pt ca ea te ajuta 'sa taraiesti bine'.

ora de poezie......

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.

am o groaza de idei despre viata, dar Putine convingeri...

IARTA-MA

Stiu ca de fiecare data cand ai iesit afara te-ai lovit, iar eu te-am adus acasa promitandu-ti ca n-o sa te mai atinga nimic...Soptindu-ti la ureche : o sa fie bine!..
Si iata..imi stai in brate, lacrimile tale imi ard corpul...te uiti la mine, imi arati noile tale vanatai....Nu spui nimic, dar toata tacerea tipa "m-ai mintit ".
Cum am ajuns aici? simplu si intr-o clipita....Era o zi cu soare, eu si copilul meu am iesit sa ne jucam...Ca de obicei, eram numai noi doi, eu protejandu-l, iar el mult prea fricos sa se mai joace cu altii..Aveam locul nostru, acolo nu mai venea nimeni, de fapt nu mai venise nimeni pana atunci...Cand a aparut..... Parea copil, parea obosit si singur
...M-am uitat la micutul meu, si l-am indemnat sa se joace, asigurandu-l ca e in siguranta...La inceput a fost timid, dar si-a amintit repede cat de frumos e sa te zbengui cu cineva...
In zilele ce au urmat, ajungeam acasa si el nu ma mai dorea numai pe mine, nu mai vroia sa fim doar noi doi...Iar eu eram fericita, in sfarsit a prins curaj, nu se mai ascunde...Il incurajam, il lasam sa stea peste ora lui de culcare, il priveam multumita..
Apoi a venit o zi cu ploaie, si nu am mers la locul de joaca, am ramas sa numaram amandoi orele, asteptand ziua cu urmatoarea intalnire...Si ziua a venit, dar a venit singura, copilul nu...................

Copil numit speranta....la iesiri din casa primesti injectii letale...ti-ai pierdut increderea in mine, dar o castig...te inchid in casa!!!

ANUNT IMPORTANT

Caut, urgent, rabdare, in cantitati foarte mari...Stiu ca e scumpa, dar pretul nu mai are importanta cand vorbim de o asemenea necesitate.
Contactati fata agitata, care isi roade unghile si spune ca timpul le rezolva pe toate.....dar pe care asteptarea o omoara...

Te gandesti la viitor?

Cat de mincinos trebuie sa fii, sa NU recunosti ca vrei ceva de la ziua de maine, de la saptamana ce te asteapta, de la fata ce ti-a zambit.....ori de la viitorul, apropiat sau indepartat?

Raspunzand la a mea intrebare, spun: mare mincinos!.. Pt ca, nu cred ca exista specia oamenilor care traiesc doar in prezent...(excluzandu-i pe cei cu boli incurabile terminale, handicapuri mari psihice, sau droguri puternice folosite zilnic..)Oamenii 'sanatosi', sunt dependenti de siguranta zilei de maine, cu " painea noastra cea de toate zilele".....Si chiar de refuza sa se gandeasca la moarte si la semnificatia ei..unii traiesc si dupa viitorul dincolo de pamanat..agatandu-se de rai-iad.

Nu acuz pe nimeni, stiind ca subconstientul ne domina viietile, si ca din prostie ne hranim cu negare...Dar rog , locuitorii creati in 6 zile si obligati la odihna intr-una, sa nu spuna ca traiesc doar clipa..... ca absorb doar lucrurile marunte si ca nu se gandesc la viitor..... cand merg la scoala, vanand diplome....cand injura traficul din jurul orei 8, dinspre biroul cu leafa deja impartita....cand fac credite, platesc rate la asigurare...sau folosesc metode contraceptive..

Ci sa recunosca, ca stiu cum ar vea sa fie pictat viitorul lor.....si ca rar exista nopti in care nu viseaza macar o nuanta din el....dar le e frica de esecul neinplinirii lui

IUBIRE

Iubire, nebunii te numesc frumoasa...dar eu te stiu si te reneg..Iti vad ranjetul cu care imi stai in fata, pandindu-ma, pregatita sa-mi sugi puterea...sa ma faci dependenta de tine...
Iti urasc dulceata si mirosul cu care imbii, pe oricine iti arunca si cea mai mica privire..
Esti intodeauna aliata cu speranta, imbatand creiere, le adormi...distrugandu-ti vechiul dusman ratiunea...
Si dupa toate astea...dupa ce iei totul, dupa ce ne slabesti....te plictisesti, si pleci...

Te dispretuiesc, deci ,inceteaza sa-mi fii umbra....iar tu , ratiune, STAI....

eu..in cadou

Ma inspaimanta usurinta cu care m-ai prefacut intr-o carte deschisa..Si cat de firesc mi se parea sa fiu rasfoita, sa-mi predau cheile fara opozitii... Cu fiecare strat de care ma dezbraci, controlul meu mai pierde din claritatea conturului...Iar judecata mea ferma,e tot mai departe de casa.
Nu te cunosc, dar in mana ti trecutul meu ca pe o plastelina. Mi-e frica de tine...Ma vreau inapoi! Aveam putere, chiar daca era sufocant sa stau inchisa.

De ce? si prin ce mijloace te daruiesti cu atata naturalete?

Nu vorbesc de indragosteala cu fluturasi in stomac, sau prea pomenita atractie fizica, ci de simplitatea cu care te dastainui unui necunoscut...mai ales cand in general te 'ti' ca pe o taina , apeland chiar si la ipocrizie..

vizitata de idealism

In prezenta continua a absentei...mi-am construit inchipuiri cu zburatorul....Si nu mangai perna pana nu imi atinge geamul....
Nopti diferite, intruchipat mereu in alta culoare, alta dorinta...In intuneric, dar bine conturat si clar.... in tacere, dar cu cea mai puternica si ferma voce,...fac dragoste cu idealismul meu, risipind resemnarea ,care incearca sa ma molipseasca...

Si daca in prezenta soarelui, ma vedeti cu privirea fixa, sa stiti ca mi-e dor de noapte cu vizitele ei, ce imi inapoiaza pierderile din timpul zilei.

Frustrare

Am fost mintita.......daca treci pe sub curcubeu nu devi barbat...
Deci, nu am sa incetez sa fiu mandra de feminismul meu, dar ironic o sa imi imi doresc pana cand o sa prind tot vantul in mana sa fiu barbat.
Cum ar spune multi, sunt frustrata, si da!! au dreptate..Si pe langa, sunt si negativista, inainte de visele de somn, pentru ca visul de a sta drept fara sani , e de neindeplinit.

Am fost cea mai buna in a fii copil, si sunt acceptabila in a fii femeie, dar meseria in care m-as simti cel mai bine , de a fii barbat, mi-e interzisa.

Reteta 1 mai

-Se cauta 1 bucata loc pitoresc, unde traiul conventional se opreste, si se reinventeaza traitul sau cum ar spune unele persoane ( ca e la moda) te poti detasa.

-se incarca bateriile, inainte, pregatindu-le de descarcare ( ATENTIE se poate ajunge chiar in pragul ' expirarii')

-se adauga minim 5 legaturi intre oameni

- se amesteca bine si se obtine o compozitie consistenta, plina de particule de energie pentru vicii.

-amestecul se lasa sa respire, in aer liber, putin racoros.

-se consuma repede, pe nerasuflate..

- dupa masa, se recomanda apa, desertul acestei luni fiind foarte dulce.

"Pofta buna!"

Nimic pe lume nu e mai simplu decat sa fii ANTI-CEVA

Vad mult prea rar oameni pasionati,, care uita sa respire atunci cand fac ce le place, si sunt intoxicata de rabufniri cu strambaturi in fata unor lucruri, care nu sunt urate, ci mai degraba neintelese.

Nu mai vorbesc de indivizii camuflati in atotstiitori, dar care put a necunoastere, aceia care sunt clar contra-ceva, ceva ce nici nu cunosc. Poate ca inainte sa ne impotrivim ar trebui sa cercetam, sau macar sa aruncam o privire.

Incadrez exemplul care m-a facut sa fiu taioasa : 'cultii' care detesta teatrul/opera/concerte sinfonice fara sa fii vizitat ,macar in scop arhitectural cladirile care le gazduiesc, imi provoaca reactii daunatoare corpului.

La polul opus si calm al discutiei, nu contest ca pentru orice exista argumente pro si contra, deaceea cei care sunt anti-ceva ,pentru ca pe lista lor coloana contra e mai "grea" sunt de respectat.

Mutilare?

Declar ca am doua comori, una e reprezentata de principiile mele, si alta de marea ambitie pe care o am, si care pastreaza cat mai intacte acele principii.

Asa reusesc sa stau cat de cat dreapta ,cateodata exagerez ca Don'Quijote, dar de fiecare data tind la integritate, ingrozita ca as putea fi rusinata de propria persoana.

Tot ceea ce cred ma reprezinta , ma contureaza, si depun efort sa nu calc pe acele "crezuri"..Asta ma face sa ma simt mandra si implinita....Dar virtutea asta demna de admirat o platesc scump, cu fiecare moment in care rezist tentatiei de a uita de mine,de a avea o pata, las o neimplinire.

Deci, ma intreb: nu e de prisos sa ma chinui pentru a nu pleca capul, nu e asta o forma de mutilare? Pe cine ajuta? Calitatea asta de valoare, cui foloseste?

Si pentru ca par mult prea impermeabila prin ce am scris, pot sa recunosc ca ar trebui sa am mai multe neimpliniri in colectie, si ca am zile in care ma doare spatele si mi-e practic imposibil sa stau dreapta.

stiu ce nu vreau..

Incepe sa ma amuze afirmatia "stiu ce vreau"...iar eu sa incetez sa mai spun asta. Nu pentru ca nu as avea incredere in mine sau ca m-as lasa in bataia vantului, ci din cauza mintii mele care isi gaseste diferite 'nimicuri' de dezbatut, cautand pe deasupra si logica.
De data aceasta nimicul este un calcul cantitativ, intre toate propozitiile oferite ca raspuns la intrebarea "ce nu vrei?/ce nu iti place?" si cele pentru "ce vrei?/ ce iti place?" (in viata, dragoste..e.t.c.)
Pobabil concluzia nu mai e de ghicit, mi-am dat seama ca stiu foarte bine ce nu vreau, putand exprima si explica asta in multe feluri, concret si cu tarie, pe cand ce vreau nu e exact, eu avand ezitari, chiar si in glas..
La inceput mi-am spus ca, "ce nu vreau" se uita in oglinda la "ce vreau." Asta nu e intr-u totul neadevarat, pana la urma nu vreau sa fiu saraca deci vreau sa fiu bogata, nu vreau sa fiu bolnava deci vreau sa fiu sanatoasa.....Dar la sfarsit, cand nu ma-m rezumat numai la extreme, am vazut ca stiu ce fel de mancare nu vreu, dar nu ma pot decide la cea pe care mi-o doresc..( mancarea in acest context putand fi usor inlocuita cu altceva) si m-am mustrat pentru impecabila concentrare catre ce nu trebuie.

"Studiul " acesta ,fiind facut numai pe un subiect (eu ) ,nu am sa-l atribui altor persoane probabil mai sigure pe dorintele lor, o sa-l folosesc "suport" pentru indoiala si amuzamentul meu..


"Ai grija ce iti doresti, sa nu se indeplineasca"

Nu pot sa judec persoanele care pot fii cat de cat constante...persoanele a caror viata pusa pe un grafic nu arata ca un zig zag continuu...pentru ca ma intriga.

Nu cred ca vreau monotonie dar am momente in care o caut...Am zile in care m-as ingropa in ea,pt ca am senzatia ca iti ofera o ordine, o liniste...cate-o data poate e bine sa te uiti pe geam si sa vezi acelas lucru.

Si apoi, sunt curioasa daca acest previzibil pune stapanire si pe trairi ....oare posesorii au dimineti in care nu isi pot explica tristetea sau seri in care se simt coplesiti de viitor chiar daca nu s-a intamplat nimic rau?

Iti ofera monotonia si o siguranta, sa spunem sufleteasca? sau chiar daca avem acelas program de ani intregi, in interior traim imprevizibil?

omul si instinctul animalic

Atribuim speciei noastre ,pe langa ratiune si sentiment, instinctul animalic, invinovatindu-l de multe reactii . Sincer cred ca suntem nedrepti fata de animale;instinctul care il avem noi, poate a fost asemanator cu al lor , atunci cand stateam in pesteri si omoram cu scop de supravietuire , dar avand ca scluptor evolutia ,s-a modificat.
Sa luam actul sexual al animalului= act bazat pe instinct, cu scop inmultirea..Actul sexual intre oameni= instinct cautator de placere, de multe ori cu anihilarea proprietetii de inmultire.

Asta e cel mai simplu exemplu, dar foarte reprezentativ, pentru ca sexul sta pe cele mai inalte culmi, avand ca vecin puterea. Iar dorinta de putere ,ajunsa obsesie, consider ca e vinovata pt transformarea noastra intr-un regn ,diferit de cel al animalelor cunoscute, si cu instinctele defecte.

domiciliu in aer

Trista acumulare materiala, amageste, dand senzatia de ridicare, de superioritate.Oamenii care zboara astfel nu suspecteaza lipsa de stabilitate.

Fericita acumulare spirituala, caramida ce te ridica si te mentine.

Poseda-le pe amandoua si nu o sa te trezesti inconjurat doar de aer si nu o sa cazi ajungand invalid.Siguranta avuta astfel nu este o iluzie a societatii....Asa castigandu-ti o independenta, putand sa alegi locul pentru zbor si sa te impotrivesti curentilor vremii.

Nu vreau sa fiu inteleasca gresit, nu apar nici una din extreme, nu o sa spun ca prefer omul destept fara nici un ban....sau omul bogat cu scaun de piele in masina...Ci ii admir si ii pretuiesc pe cei care construiesc case pe teren dar si in ei, cei care stiu ca sunt bogatii mari care odata castigate nu pot fii amenintate de hoti.

Sunt mai multe motive pentru care am abordat subiectul asta: in primul rand sunt uimita de superioritatea care si-o atribuie unele persoane posesoare doar de bani....apoi sunt mult mai scarbita de oamenii cu multa valoare care se lasa intimidati, se complac, se autovictimizeaza pt ca ei inca nu poseda.. Sunt dezamagita de ura, rautatea, ranchiuna pe care si-o sadesc...

Nu imi vine sa cred ca nu ne uitam la istorie, succesiunea asta continua de crize, in care banii, hainele, bijuteriile, cladirile, cartile, tablourile au fost distruse..Cand o sa realizam ca nu trebuie sa aspiram doar la material?

Si in final, am scris, ca sa ma oblig pe mine, aflata la intrarea in ring, in lupta pt banii care si eu ii doresc, sa nu uit sa acumulez si ce nu se poate lua..

Am uitat sa ii amintesc pe propovaduitorii avantajelor lipsei de carte, si inutilitatii ei.....pt ei numai cuvinte 'de bine', fiind bine educata( in sistemul nostru de invatamant...dupa blocurile gri)

Unic & special

Fiecare din noi este unic, dar ceea ce am observat e ca nu experientele sunt unice, ci reactia noastra la ele, noi ca si rezultat, ca si 'produs' al experientei.
Toti avem parte de idealism la o anumita varsta, si toti incepem sa il dam, cu anii, in favoarea realismului. Toti gustam iubirea, despartirea, inselatul, dezamagirea, cunoastem tentatia, ne lovim de boala si plangem moartea cand realizam ce inseamna.
Viata ni se inscrie intr-un cerc( datorita monotoniei), rar imperfect. Imperfectiunile, reprezentand devierile noastre.....care sunt diferite de la un individ la altul, si cum am mai spus , nu pt ca experienta e speciala ci raspunsul nostru la ea e special.
Sa luam ca exemplu experienta despartire, care poarta aceias definitie pt fiecare =nu mai esti cu acea persoana. Pana aici nimic unic...doar privind dupa intamplarea stiuta si sortita pt fiecare macar o data ,vedem adevarata diferentiere dintre oameni: raspunsul la despartire, unic pt fiecare. Unii plang, unii trec la altii, unii se ingroapa in ceva, mai rau sau mai bune, cladind 'lucruri' inalte sau distrugandu-le pe cele avute......si nu la urma cei care fac declaratii supreme cu singurul drum fara intoarcere, moartea.

Tot ce am scris incearca sa trezeasca oamenii care se cred speciali pt ceea ce li se intampla, sa realizeze ca numai ce fac dupa ii contureaza, dandu-le "imperfectiunea" ,vazuta, in functie de ochii, ca fiind frumoasa sau urata.

Stand up comedy

Glume bune, atmosfera relaxata...un om pe scena plin de carisma...un om care ma face sa rad...dar in acelas timp ma intristeaza.
Meseria de comediant ar putea sa fie catalogata ca fiind una placuta. In mare parte a timpului sunt de acord( doar toti jucam intr-o comedie, fie ea si neagra.)...in rest, eu o vad ca un chin...Pt ca ma uit la omul fixat de lumina unui reflector,si ma intreb: El ce face cand e trist? Cand nici macar nu ar avea chef sa se ridice din pat?cand nu vrea sa vb cu nimeni?cand e atat de indispus incat toate glumele sunt o incercare stupida de a farda ziua?...Si exact la acel "cand" sa trebuiasca sa faca show..
O sa raman cu curiozitatea mea, si chiar de-o sa-mi provoace ras, o sa pastrez un gram de tristete, in caz ca el nu poate sa si-o arate.

chestiuni de pozitie

Pe orizontala(cand "stam"cu un om.)..uitam multe lucruri...Dar oamenii mai stau si pe verticala...Aceias intensitate si stralucire in ambele pozitii....dragoste

Adevar stricat..

Mi-as fi dorit sa cunosc multi oameni, de la care am invatat citindu-i, le-as fi varsat adevaruri in lacrimi..asa cum le-au asternut ei mult prea bine pe hartie..
Un adevar greu de acceptat, linia dintre iubire si ura este una foarte subtire, si mult prea usor de trecut. Asa incat ,oameni care s-au iubit/se iubesc, a caror relatie e crapata de realitate dar care nu isi recunosc asta...ajung sa stea impreuna pana sunt scarbiti unul de altul, pana cand cea mai mica picatura de iubire si respect a fost transformata in ura si dispret. Intensitatea cu care ajung sa urasca fiind chiar direct proportionala cu dragostea pierduta.
Teoretic si frumos pus pe hartie, nu ar fi chiar asa de greu sa te opresti inainte sa se produca transformarea...Practic, este greu sa pui capat inainte de capat....iar daca reusesti, o sa afli ca acest sfarsit "inainte de termen' inainte de ura, absoarbe nopti albe, lacrimi si regrete, si le daruieste persoanei care a avut curaj..care cunoaste adevaruri stricate..

sentimentul meu..mai bine spus de altii

Sunt incercata de dor...Dar un dor pe care pana acum nu l-am mai intalnit...Mai bine spus, nici nu am stiut ca dorul poate sa aiba alta fata, decat cea data de departarea ( in km) fata de iubit..

Nu am gasit in vocabularul meu, cuvinte care sa formeze definitii pt lucrurile care incep sa le cunosc azi, insa, am descoperit oameni care, parca mi-au descris interiorul prin scrierile lor...

De altii, din mine:

Dor fizic: creierul iti da comenzi bezmetice, si face orice pt o senzatie care sa aduca a .....doi

Dor necunoscut: cand nu stii exact de ce ti-e rau langa jumatatea ta. Ti-e dor de tine cel mai probabil.

Dor fara tinta: cand plangi la viata altora, de pe strada, din filme, cantece, carti

Dor mincinos: cand nu era sentiment, ci obisnuinta, tic

Chiar daca nu sunt cuvintele mele...ele imi tin de urat, si o sa le citez pana o sa pot intelege fetele mele de dor

Preselectie in minte, caut prieten imaginar....Pt ca mi-am dat seama ca nu ma descurc cu oamenii "adevarati"...Am incercat sa cred in ei, am trait in negare, dar invatatura a venit cu forta. Ce am aflat, in randuri repetate, de la persoane diferite, cu greu accept, si ma fac ca nu stiu.
Deci ,cu prietenii trebuie sa te porti ca si cum maine ti-ar fi dusmani, iar cu dusmanii ca si cum maine ti-ar fi prieteni...Pilda scurta, simpla, chiar banala, dupa care ar merita sa ma ghidez..Mi-as dori....De-as putea.......

Niciodata sa nu spui niciodata

Urasc expresia asta...Pt ca sunt fan principii, autocontrol si ambitie, si pentru ca de multe ori refuz sa cred ca suntem atat de slabi...Ca nu putem sta drepti si siguri nici macar de propria persoana..
Viata e o opera a hazardului si e plina de imprevizibil, si tocmai pentru asta, ar trebui sa avem unele lucruri care nu le-am face niciodata, pentru neprevazut avem nevoie de mici radacini..
Teoretic as putea spune ca expresia nu merita o generalizare, ci mai degraba este dedicata si folosita de cei mai usor de "indoit".....practic, nu am putut-o contrazice, dandu-i chiar definitia de axioma.....
Ce mi se pare rau ,e ca pe pamant tare, ea ,a sadit indoiala.

Printesa si magicianul

Am petrecut 5 zile in lumea mea...si intr-o multime de alte lumi, prin carti si muzica...Parca si drumurile pasite de mine nu mai faceau parte din oras...
Inca nu am revenit intr-u totul pe pamant, si am sa "impart"putin din starea mea cu o mica povestioara :
A fost o data o printesa tanara care credea in toate lucrurile in afara de trei.Nu credea in printi, nu credea in insule, nu credea in Dumnezeu. Imparatul, tatal ei, ii spusese ca aceste lucruri nu exista. Si cum nu erau nici printi, nici insule si nici un fel de semn al existentei lui Dumnezeu in imparatia tatalui ei, tanara printesa ii dadu crezare.
Dar intr-o zi, printesa fugi din palat si ajunse in imparatia vecina. Aici, spre uimirea sa, vazu insule in largu coastelor si pe aceste insule niste fapturi stranii si tulburatoare carora nu indrazni sa le dea un nume. In timp ce cauta o barca pe mal...un barbat imbracat in haine de seara se apropie de ea.
-Insulele de acolo sunt adevarate?intreba tanara printesa.
-Bineinteles ca sunt insule adevarate, raspunse barbatul
-Si fapturile acelea stranii si tulburatoare?
-Sunt toti printi
-Atunci trebuie sa existe si Dumnezeu! striga printesa
-Eu sunt Dumnezeu , spuse omul
Tanara se intoarse acasa cat putu de repede
-Am vazut insule, am vazut printi, si l-am vazut pe Dumneze! spuse printesa cu repros.
Imparatul raspunse impasibil
-Nu exista printese adevarate, insule adevarate, si nici Dumnezeu adevarat nu exista.
-Dar am vazut cu ochii mei.
-Ia spune-mi cum era imbracat Dumnezeu
-Dumnezeu era in haine de seara
-Avea mainile hainei suflecate?
Prinsesa isi aminti ca asa erau, iar imparatul zambi
-E un costum de magician. Ai fost pacalita
Ea se intoarse in imparatia vecina, unde ii iesi din nou omul in haine de seara
-Imparatul, tatal meu, mi-a spus cine esti, zise indignata.
Omul in tinuta de seara ii zambi
-Nu eu te pacalesc fetit-o. In imparatia tatalui tau exista multe insule si printi, dar tatal tau te tine sub vraja lui si tu nu le poti vedea .
Printesa se intoarse acasa ganditoare
-Tata e adevarat ca nu esti imparat , ci doar un magician?
Imparatul zambi, si isi sufleca mainile
-Da, sunt magician
-Atunci barbatul de pe mal era Dumnezeu?
-Barbatul era doar un alt magician
-Trebuie sa cunosc adevarul, adevarul, adevarul de dupa magie.
-Nu exista adevar dincolo de magie, rasunse imparatul
Printesa fu cuprinsa de tristete si zise:
-Am sa ma omor.
Prin farmecele sale imparatul chema moartea. Moartea aparu in usa si ii facu semn printesei sa vina cu ea .Printesa se infiora. Isi aminti de insulele frumoase, frumoase dar ireale si de printii ireali , ireali dar frumosi.
-Prea bine, zise. Voi putea indura totul.
-Vezi fica mea, zise imparatul, acum esti si tu magician.

Vreau sa imi cunosc cat pot de mult imaginatia....vreau sa am o discutie cu subconstientul meu ...Imi doresc sa pot sa imi scriu visele cand dorm.

femei si fotbal

Problema: certuri in cuplu din cauza fotbalului .

Posibila solutie: Femeile ar fi captivate de un meci daca cineva le-ar spune ca in minge exista o suma mare de bani.

Puteti sa va imaginati 11 babe ( a caror casnicie le-a fost "distrusa" de fotbal) chinuindu-se sa formeze o echipa .Sunt sigura ca ele ar juca cu mai multa pasiune si "paleta" de fani ar fi mult mai variata.

Din pacate asta nu s-a intamplat, inca, si toate persoanele de sex feminin pot spune cand incepe un meci " draga nu inteleg cum te poti uita la niste barbati care alearga dupa o singura minge, cand sunt atatea pe margine, si bineinteles cand eu vreau sa fac altceva".

Oricum, lasand gluma, exista microbiste care pot concura cu orice inflacarat al cainilor, trenurilor sau stelelor .

"mici" prejudecati

Fetele rele la moda..fetele cuminti de cautat...Facand abstractie de superficialitatea oamenilor legata de imagine ( corp, imbracaminte..) , punctez eticheta pusa femeilor in functie de o atitudine mai deschisa sau nu.

As vrea sa transpun in aceste randuri vechea zicala "cainele care latra nu musca" ..

Deci, daca o femeie este in stare sa abordeze diferite subiecte, grupul ei de prieteni e format preponderent din barbati, este in stare sa bea un pahar fara sa se clatine, de ce automat orizontul ei larg ar cuprinde si alte lucruri mai putin la moda in post?De ce ea devine persoana de neincredere?

Eu ma aflu printre admiratoarele feminitatii, si nu apreciez " o femeie beata, in dres" sau cuvintele murdare venite dintr-o gurita atent rujata...Dar inteleg si stiu cum poti sa dobandesti agresivitatea si atitudinea necesara acestei etichete.

Chiar daca exista un fond care "hraneste" prejudecata, consider ca merita imblanzita putin.

In final atentionez doritoarele de seriozitate :femeia etichetata rea, este o companie agreata de barbati, in schimb cea cuminte primeste inelul :))

Cel din cer

Discutii aprinse oricand...dar mai ales in apropierea sarbatorilor, subiect: Exista/sau nu Dumnezeu?

Eu as vrea sa pun alte intrebare: avem nevoie sa existe?

Daca El ar fi o inventie a omului, este o inventie proasta?

Nu ma refer la religie, acel mijloc "subtil" de manipulare, ci strict la existenta unei creaturi cu puteri asupra noastra.

Vad oameni care nici nu isi pun intrebarea(ei sunt cei siguri)...Apoi sunt cei carora le e frica sa zica cu voce tare ca se indoiesc...Si sunt cei care se considera atei. Din orice categorie ai fi, cred ca te-ai simtit macar o data , neputincios si poate chiar te-ai rugat...ti-ai dorit sa existe Creatura aceea, care ar putea sa schimbe totul.

Deci , poate nu e atat de important sa aflam daca exista sau nu, poate e mai important sa ne dam seama ca intr-un fel avem nevoie sa credem..asa cum avem nevoie sa speram.

Fuga de fericire..

Incepe povestea si totul e nou si sralucitor. Te trezesti in fiecare dimineata cu o dorinta nebuna de a face lucruri cu noua ta jumatate..Ai o curiozitate necontrolata...si incepi sa descoperi.
Descoperi cate o bucatica din America in fiecare ora, si iti spui ca e taramul promis, ca e tara tuturor posibilitatiilor..Si se intampla sa fii fericit....
Dar...nu e prea frumos sa fie adevarat? Exista o problema, nu e normal sa fii atat de fericit....Astea sunt gandurile care de multe ori ne trec prin cap...si dupa ele vine si dimineata in care tu ii observi primul defect, si te concentrezi pe el...si odata cu el altele...si odata cu altele incepe sfarsitul.
Dar nu se sfarseste, pt ca isi face loc incapatanarea,doar am fost atate de fericiti, putem rezolva totul...tu te schimbi eu ma schimb....Incepe o intreaga analiza matematica, cu cine a gresit, ce e de facut....si incepe ciclul perfect pauza-impacare-despartire-impacare. Esti un pachet de frustrari, esti alimentat numai din amintiri si regrete.
Cred ca noi ne gresim, iubind indoiala....Fericirea o atingem usor, dar nu suntem capabili sa o "suportam". In fiecare din noi exista o doza mai mare sau mai mica de masochism..
Dupa ce am fugit, ne mai putem intoarce? sau ne invartim fara rost?

glob de sticla mata

Inchisa in globul meu , refuzand sa privesc inafara.Unii ar spune ca sunt ignoranta si ca traiesc in negare, 'cum sa nu vrei sa stii ce se intampla in jurul tau?"
Ce ar trebui sa stiu? Ca Papa a declarat ca exista extrateresti, ca Fecioara Maria a aparut pe you tube, ca o sa fim obligati sa purtam cipuri, ca totul o sa se termine in 2012?
Cum sa caut informatiile astea, cum sa ma uit la documentare si apoi sa ma trezesc lucida, sa traiesc? Da !sunt constiienta ca exista o teorie a conspiratiei, a carei limite oricum nu mi le pot imagina, dar stiu ca daca as incepe sa cercetez, eu nu as face parte din ea ci mai degraba din teoria haosului.
Nu cred ca sunt de condamnat daca aleg sa traiesc, visand ca o sa ajung batrana si insuportabila pe acest pamant, ca aleg sa nu plang ca vine sfarsitul, ci ca mi s-a rupt o unghie.
Deci, nu vreau sa stiu

soare, verde, muguri, miros, pasari, cantec

Acestea sunt zilele in care subiectul general( indiferent de rasa, conditie sau inteligenta )este vremea.Am trecut peste fetele moracanoase care intrebau "da mai tine iarna?" si am ajuns la ranjetul tamp, la bucuria stupida ca ti-ai lasat geaca groasa acasa.
Imi plac zilele astea, parca incetinesc pe fiecare om in parte, parca ii obliga sa iasa afara, sa faca o plimbare, sa se uite la soare, sa rada fara motiv..Sunt fericita ca suntem impinsi cateva clipe sa vedem lucrurile astea marunte..care o sa mai ramana cateva luni..dar pe langa care peste cateva zile o sa trecem in ritmul normal si cerut de viata.
Oricat mi-ar placea sa fac compuneri despre primavara, acum trebuie sa revin la ritmul meu, daca voi mai apucati sa observati lucruri marunte sunteti norocosi ( din cate am auzit ele conteaza cel mai mult)

Musafirul nepoftit

Ma intreb cum de nu am observat dimineata in care m-am "trezit" adult. As vrea sa stiu cum s-a intamplat si de ce nu am reusit sa evit transformarea asta..
Probabil totul a inceput odata cu disparitia mosului de la coca cola, si aparitia mosului dragoste...
Stiu ca maturitatea si responsabilitatea sunt niste musafiri nepoftiti, si ce e mai rau ca nu se tine cont ca esti incepator...Dintr-o data trebuie sa fii propriul tau supraveghetor.
Maturitatea e o capcana, e o prajitura pt copii, pe care dabia asteptam sa o mancam, sa ne facem mari, sa putem fii incapatanati, sa ne putem revolta, sa avem deciziile noastre (care de putine ori ne imaginam ca sunt proaste, doar suntem maturi )
Odata mancata prajitura, vine durerea de stomac, responsabilitatea, pe care, fictiv, ne-o asumam cu mare bucurie. Dar cand dam nas in nas cu ea ne simtim de cele mai multe ori copii.
Ma declar un fan al maturitatii, si un om care savureaza cea mai mica picatura de libertate oferita de ea, si totusi ....Totusi mi-as fi dorit sa aman putin vizita ei..pt ca eu am fost buna in a fii copil...si pt ca inca nu stiu daca o sa fiu buna in a fii adult

Eu&eu (din orele mai putin verzi)

Exista o '"afectiune" a adolescentuli sau chiar a adultului..Poate fi numita o

boala...o boala care de cele mai multe ori devine cronica : singuratatea
Este subiectul cel mai des intalnit, devenind aproape plictisitor.....dar nu este...Am tendinta sa
vb dintr-o singura perspeciva...de mine...dar chiar as vrea sa ma distantez vorbind putin la figurat....
O pot numi boala pt ca pleca de la banala neincredere in tine si poate sta la baza celor mai mari dependente, ajungand pana la pura nebunie ..Totusi, cel mai des,ea este motivul ipocriziilor si a snobismului...si toate astea pt ce?
Pai as putea invoca propoziti cum ar fi ''frumusetea iterioara coteaza'' ,''fii tu insuti'' sau''cine te
iubeste te iubeste asa cum esti'' dar cata lume mai crede in mos craciun?..asa ca sa fim seriosi si
corecti pt ca eu am impresia ca viata te pune sa alegi intre doua tabere: singuratate sau societate (fii ca noi sau fii tu singur)......lucru demonstrat de multimea de carti care descriu vieti singuratice ...oameni care sunt in acele cuvinte pt ca si-au dedicat viata''eului'' care poate reprezenta orice forma de arta....Oameni care au imbratisat singuratatea, transformand-o intr-un dar, nu intr-o frustrare.....
Scrisul a ajuns o forma bizara de descarcare, asa ca nu pot sa nu vb si ''din mine'...' Mie imi
place sa cred ca nu fac parte nici din cateoria bolnavilori....si sunt mai mult decat convinsa ca nu fac parte nici din categoria celor care gasesc ceva bun in ea, dar am o relatie speciala cu singuratatea. (intradevar mai multe certuri decat impacari) Eu o invinovatesc pt multe lucruri facute de mine si pe care nu le pot intelege, sau ma incapatanez sa nu mi le atribui: cum ar fi dorinta de a fi placut de un om pe care tu nici nu il placi....doar ca sa fii acolo...Eu sunt persoana care cedeaza in fata singuratatii cu foarte mare usurinta.. trezindu-se intr-un corp care nu mai asculta....corp care face lucruri necontrolat in loc sa se alieze cu mintea si sa faca ceva productiv....
Aud des oameni spunand ca nu ma intereseaza ce zice ala...sau ce crede celalalt (de fapt si eu spun asa....)..si cred ca de fapt ne intereseaza prea tare....si ca asta ne influeteaza gesturile, mimica si cuvintele.....
ESTE tratabila? si daca da ...cum? Pt ca e greu sa traiesti in haita dar e imposibil sa traiesti
departe de ea....Sa ne cautam persoane care sa ne semene, si daca nu gasim sa ne prefacem? sau pur si simplu sa stam singuri....
La anumia varsta nu mai e asa de greu sa traiest doar cu tine, dar cum ajungi la acea varsta echilibrat?
Inchei un subiect tipic dar unul despre care poti sa vorbesti fara sa-l epuizezi.....boala pe care o vezi si la oameni inconjurati de ''prieteni''...Si care tine in viata o multitudine de carti de medicina..si hranest in fiecare zi o groaza de guri de doctori.....chiar daca vorbim de psihiatrii, psihologi

Libertate de etanol..

Betia, e din cauza tineretii sau a curiozitatii care vine cu ea? sau e din cauza nevoi de atentie si teribilism? Aici nu am sa vorbesc de alcoolici si nu o sa spun ca bautura e rea, ci am sa incerc sa inteleg de ce la orice bucurie sau tristete ea ne este cel mai bun prieten. Am sa incerc sa inteleg motivele care te fac sa ajungi sa inoti intr-o sticla de ''spirt''..........
Exista teama de betie...teama ca o data beat nu mai gandesti foare bine si poti sa faci lucruri
pe care o sa le regreti mai tarziu. Fiecare dintre noi a vazut un om beat, la auzit vorbind si la ignorat ......Intrebarea mea este: de unde vin lucrurile care le spunem sau le facem la betie? Este alcoolul o cheie catre lucrurile care le tinem ascunse de restul lumii? Deci a doua zi, mahmuri si insetati....regretam ca am fost prea sinceri sau ca am mintit?Este evident ca sticla de vin te face sa vorbsti tare si repede, te face sa filosofezi si poate te face sa fii liber......
Si acum teoria mea despre libertatea data de alcool....
Oamenii au cel putin doua fete si inca cateva limbaje cu care comunica, cu colegii, cu prietenii, prietena,mama sau sora...asta implica si o mica masca pt fiecare :adica una pe toata fata pt colegi...si unele mai mici pt restul........ deoarece nimeni nu e pana la capat neacoperit. Este un sistem ''pus la punct'', coordonat de bunul simt, iar alcoolul il da peste cap, incepe sa dezlipeasca toate mastile, iar de aici iti da libertate de miscare...