Stiu ca de fiecare data cand ai iesit afara te-ai lovit, iar eu te-am adus acasa promitandu-ti ca n-o sa te mai atinga nimic...Soptindu-ti la ureche : o sa fie bine!..
Si iata..imi stai in brate, lacrimile tale imi ard corpul...te uiti la mine, imi arati noile tale vanatai....Nu spui nimic, dar toata tacerea tipa "m-ai mintit ".
Cum am ajuns aici? simplu si intr-o clipita....Era o zi cu soare, eu si copilul meu am iesit sa ne jucam...Ca de obicei, eram numai noi doi, eu protejandu-l, iar el mult prea fricos sa se mai joace cu altii..Aveam locul nostru, acolo nu mai venea nimeni, de fapt nu mai venise nimeni pana atunci...Cand a aparut..... Parea copil, parea obosit si singur
...M-am uitat la micutul meu, si l-am indemnat sa se joace, asigurandu-l ca e in siguranta...La inceput a fost timid, dar si-a amintit repede cat de frumos e sa te zbengui cu cineva...
In zilele ce au urmat, ajungeam acasa si el nu ma mai dorea numai pe mine, nu mai vroia sa fim doar noi doi...Iar eu eram fericita, in sfarsit a prins curaj, nu se mai ascunde...Il incurajam, il lasam sa stea peste ora lui de culcare, il priveam multumita..
Apoi a venit o zi cu ploaie, si nu am mers la locul de joaca, am ramas sa numaram amandoi orele, asteptand ziua cu urmatoarea intalnire...Si ziua a venit, dar a venit singura, copilul nu...................
Copil numit speranta....la iesiri din casa primesti injectii letale...ti-ai pierdut increderea in mine, dar o castig...te inchid in casa!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu