Ma inspaimanta usurinta cu care m-ai prefacut intr-o carte deschisa..Si cat de firesc mi se parea sa fiu rasfoita, sa-mi predau cheile fara opozitii... Cu fiecare strat de care ma dezbraci, controlul meu mai pierde din claritatea conturului...Iar judecata mea ferma,e tot mai departe de casa.Nu te cunosc, dar in mana ti trecutul meu ca pe o plastelina. Mi-e frica de tine...Ma vreau inapoi! Aveam putere, chiar daca era sufocant sa stau inchisa.
De ce? si prin ce mijloace te daruiesti cu atata naturalete?
Nu vorbesc de indragosteala cu fluturasi in stomac, sau prea pomenita atractie fizica, ci de simplitatea cu care te dastainui unui necunoscut...mai ales cand in general te 'ti' ca pe o taina , apeland chiar si la ipocrizie..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu