Trecand timp, peste mine si oameni, speram ca un spiridus m-a facut inteleapta, ca mi-a impletit mintea pe langa tot si ca m-a cuplat  cu logica lumii. O  iluzie perfecta in carapacea mea, unde toate dezbaterile lumii sunt castigate de mine, in care toate cartile cumparate de mine sunt pe adevarul meu, in care filosofia cea buna e filosofia mea (hmmmm...o fi un tipar aici?) Deci, problema si revolta sunt asupra mea, pentru ca traiesc intr-un univers paralel , din care sunt trezita rar, brusc, din greseala, fara explicatie, cu suparari si lasata intr-un final sa-mi mestec gandurile de 4 ori cate 4...
          Fara o concluzie va rog pe voi, pe viata, sa-mi dati palme, mai din timp, si obligatoriu cu definitie...   M-am saturat sa fiu lovita, asa, in "surpriza secreta"..
          Daca ma-ti inteles, tipati la mine cu cunvinte, nu cu grimase..
                                                     

                                                       Rezumat: Da! sunt nebuna, ciudata si vorbesc mult despre nimic.

         Am fost astuparea golului tau, cand singuratatea cadea pe tine...M-ai luat ca o pastila zilnica, in nopti fara graba de trezire...M-ai luat usor , cu efect in pofta, si cu pofta mea coplesindu-te...
 Eu ti-am furat tandrete, cand nu erai atent, cand uitam cine sunt. Asa.m-am cufundat in gol, pana la a mea golire...
       In  dulcea amaruie zi de trezire, mi-am cumparat cel mai precis cutit si te-am decupat din mine. Ai ramas sa fii o rana cu forme frumoase , explicandu-mi ca nici o apa nu va fi limpede, pana cand mintea mea va fi tulbure..