Vreau sa imi cunosc cat pot de mult imaginatia....vreau sa am o discutie cu subconstientul meu ...Imi doresc sa pot sa imi scriu visele cand dorm.

femei si fotbal

Problema: certuri in cuplu din cauza fotbalului .

Posibila solutie: Femeile ar fi captivate de un meci daca cineva le-ar spune ca in minge exista o suma mare de bani.

Puteti sa va imaginati 11 babe ( a caror casnicie le-a fost "distrusa" de fotbal) chinuindu-se sa formeze o echipa .Sunt sigura ca ele ar juca cu mai multa pasiune si "paleta" de fani ar fi mult mai variata.

Din pacate asta nu s-a intamplat, inca, si toate persoanele de sex feminin pot spune cand incepe un meci " draga nu inteleg cum te poti uita la niste barbati care alearga dupa o singura minge, cand sunt atatea pe margine, si bineinteles cand eu vreau sa fac altceva".

Oricum, lasand gluma, exista microbiste care pot concura cu orice inflacarat al cainilor, trenurilor sau stelelor .

"mici" prejudecati

Fetele rele la moda..fetele cuminti de cautat...Facand abstractie de superficialitatea oamenilor legata de imagine ( corp, imbracaminte..) , punctez eticheta pusa femeilor in functie de o atitudine mai deschisa sau nu.

As vrea sa transpun in aceste randuri vechea zicala "cainele care latra nu musca" ..

Deci, daca o femeie este in stare sa abordeze diferite subiecte, grupul ei de prieteni e format preponderent din barbati, este in stare sa bea un pahar fara sa se clatine, de ce automat orizontul ei larg ar cuprinde si alte lucruri mai putin la moda in post?De ce ea devine persoana de neincredere?

Eu ma aflu printre admiratoarele feminitatii, si nu apreciez " o femeie beata, in dres" sau cuvintele murdare venite dintr-o gurita atent rujata...Dar inteleg si stiu cum poti sa dobandesti agresivitatea si atitudinea necesara acestei etichete.

Chiar daca exista un fond care "hraneste" prejudecata, consider ca merita imblanzita putin.

In final atentionez doritoarele de seriozitate :femeia etichetata rea, este o companie agreata de barbati, in schimb cea cuminte primeste inelul :))

Cel din cer

Discutii aprinse oricand...dar mai ales in apropierea sarbatorilor, subiect: Exista/sau nu Dumnezeu?

Eu as vrea sa pun alte intrebare: avem nevoie sa existe?

Daca El ar fi o inventie a omului, este o inventie proasta?

Nu ma refer la religie, acel mijloc "subtil" de manipulare, ci strict la existenta unei creaturi cu puteri asupra noastra.

Vad oameni care nici nu isi pun intrebarea(ei sunt cei siguri)...Apoi sunt cei carora le e frica sa zica cu voce tare ca se indoiesc...Si sunt cei care se considera atei. Din orice categorie ai fi, cred ca te-ai simtit macar o data , neputincios si poate chiar te-ai rugat...ti-ai dorit sa existe Creatura aceea, care ar putea sa schimbe totul.

Deci , poate nu e atat de important sa aflam daca exista sau nu, poate e mai important sa ne dam seama ca intr-un fel avem nevoie sa credem..asa cum avem nevoie sa speram.

Fuga de fericire..

Incepe povestea si totul e nou si sralucitor. Te trezesti in fiecare dimineata cu o dorinta nebuna de a face lucruri cu noua ta jumatate..Ai o curiozitate necontrolata...si incepi sa descoperi.
Descoperi cate o bucatica din America in fiecare ora, si iti spui ca e taramul promis, ca e tara tuturor posibilitatiilor..Si se intampla sa fii fericit....
Dar...nu e prea frumos sa fie adevarat? Exista o problema, nu e normal sa fii atat de fericit....Astea sunt gandurile care de multe ori ne trec prin cap...si dupa ele vine si dimineata in care tu ii observi primul defect, si te concentrezi pe el...si odata cu el altele...si odata cu altele incepe sfarsitul.
Dar nu se sfarseste, pt ca isi face loc incapatanarea,doar am fost atate de fericiti, putem rezolva totul...tu te schimbi eu ma schimb....Incepe o intreaga analiza matematica, cu cine a gresit, ce e de facut....si incepe ciclul perfect pauza-impacare-despartire-impacare. Esti un pachet de frustrari, esti alimentat numai din amintiri si regrete.
Cred ca noi ne gresim, iubind indoiala....Fericirea o atingem usor, dar nu suntem capabili sa o "suportam". In fiecare din noi exista o doza mai mare sau mai mica de masochism..
Dupa ce am fugit, ne mai putem intoarce? sau ne invartim fara rost?

glob de sticla mata

Inchisa in globul meu , refuzand sa privesc inafara.Unii ar spune ca sunt ignoranta si ca traiesc in negare, 'cum sa nu vrei sa stii ce se intampla in jurul tau?"
Ce ar trebui sa stiu? Ca Papa a declarat ca exista extrateresti, ca Fecioara Maria a aparut pe you tube, ca o sa fim obligati sa purtam cipuri, ca totul o sa se termine in 2012?
Cum sa caut informatiile astea, cum sa ma uit la documentare si apoi sa ma trezesc lucida, sa traiesc? Da !sunt constiienta ca exista o teorie a conspiratiei, a carei limite oricum nu mi le pot imagina, dar stiu ca daca as incepe sa cercetez, eu nu as face parte din ea ci mai degraba din teoria haosului.
Nu cred ca sunt de condamnat daca aleg sa traiesc, visand ca o sa ajung batrana si insuportabila pe acest pamant, ca aleg sa nu plang ca vine sfarsitul, ci ca mi s-a rupt o unghie.
Deci, nu vreau sa stiu

soare, verde, muguri, miros, pasari, cantec

Acestea sunt zilele in care subiectul general( indiferent de rasa, conditie sau inteligenta )este vremea.Am trecut peste fetele moracanoase care intrebau "da mai tine iarna?" si am ajuns la ranjetul tamp, la bucuria stupida ca ti-ai lasat geaca groasa acasa.
Imi plac zilele astea, parca incetinesc pe fiecare om in parte, parca ii obliga sa iasa afara, sa faca o plimbare, sa se uite la soare, sa rada fara motiv..Sunt fericita ca suntem impinsi cateva clipe sa vedem lucrurile astea marunte..care o sa mai ramana cateva luni..dar pe langa care peste cateva zile o sa trecem in ritmul normal si cerut de viata.
Oricat mi-ar placea sa fac compuneri despre primavara, acum trebuie sa revin la ritmul meu, daca voi mai apucati sa observati lucruri marunte sunteti norocosi ( din cate am auzit ele conteaza cel mai mult)

Musafirul nepoftit

Ma intreb cum de nu am observat dimineata in care m-am "trezit" adult. As vrea sa stiu cum s-a intamplat si de ce nu am reusit sa evit transformarea asta..
Probabil totul a inceput odata cu disparitia mosului de la coca cola, si aparitia mosului dragoste...
Stiu ca maturitatea si responsabilitatea sunt niste musafiri nepoftiti, si ce e mai rau ca nu se tine cont ca esti incepator...Dintr-o data trebuie sa fii propriul tau supraveghetor.
Maturitatea e o capcana, e o prajitura pt copii, pe care dabia asteptam sa o mancam, sa ne facem mari, sa putem fii incapatanati, sa ne putem revolta, sa avem deciziile noastre (care de putine ori ne imaginam ca sunt proaste, doar suntem maturi )
Odata mancata prajitura, vine durerea de stomac, responsabilitatea, pe care, fictiv, ne-o asumam cu mare bucurie. Dar cand dam nas in nas cu ea ne simtim de cele mai multe ori copii.
Ma declar un fan al maturitatii, si un om care savureaza cea mai mica picatura de libertate oferita de ea, si totusi ....Totusi mi-as fi dorit sa aman putin vizita ei..pt ca eu am fost buna in a fii copil...si pt ca inca nu stiu daca o sa fiu buna in a fii adult

Eu&eu (din orele mai putin verzi)

Exista o '"afectiune" a adolescentuli sau chiar a adultului..Poate fi numita o

boala...o boala care de cele mai multe ori devine cronica : singuratatea
Este subiectul cel mai des intalnit, devenind aproape plictisitor.....dar nu este...Am tendinta sa
vb dintr-o singura perspeciva...de mine...dar chiar as vrea sa ma distantez vorbind putin la figurat....
O pot numi boala pt ca pleca de la banala neincredere in tine si poate sta la baza celor mai mari dependente, ajungand pana la pura nebunie ..Totusi, cel mai des,ea este motivul ipocriziilor si a snobismului...si toate astea pt ce?
Pai as putea invoca propoziti cum ar fi ''frumusetea iterioara coteaza'' ,''fii tu insuti'' sau''cine te
iubeste te iubeste asa cum esti'' dar cata lume mai crede in mos craciun?..asa ca sa fim seriosi si
corecti pt ca eu am impresia ca viata te pune sa alegi intre doua tabere: singuratate sau societate (fii ca noi sau fii tu singur)......lucru demonstrat de multimea de carti care descriu vieti singuratice ...oameni care sunt in acele cuvinte pt ca si-au dedicat viata''eului'' care poate reprezenta orice forma de arta....Oameni care au imbratisat singuratatea, transformand-o intr-un dar, nu intr-o frustrare.....
Scrisul a ajuns o forma bizara de descarcare, asa ca nu pot sa nu vb si ''din mine'...' Mie imi
place sa cred ca nu fac parte nici din cateoria bolnavilori....si sunt mai mult decat convinsa ca nu fac parte nici din categoria celor care gasesc ceva bun in ea, dar am o relatie speciala cu singuratatea. (intradevar mai multe certuri decat impacari) Eu o invinovatesc pt multe lucruri facute de mine si pe care nu le pot intelege, sau ma incapatanez sa nu mi le atribui: cum ar fi dorinta de a fi placut de un om pe care tu nici nu il placi....doar ca sa fii acolo...Eu sunt persoana care cedeaza in fata singuratatii cu foarte mare usurinta.. trezindu-se intr-un corp care nu mai asculta....corp care face lucruri necontrolat in loc sa se alieze cu mintea si sa faca ceva productiv....
Aud des oameni spunand ca nu ma intereseaza ce zice ala...sau ce crede celalalt (de fapt si eu spun asa....)..si cred ca de fapt ne intereseaza prea tare....si ca asta ne influeteaza gesturile, mimica si cuvintele.....
ESTE tratabila? si daca da ...cum? Pt ca e greu sa traiesti in haita dar e imposibil sa traiesti
departe de ea....Sa ne cautam persoane care sa ne semene, si daca nu gasim sa ne prefacem? sau pur si simplu sa stam singuri....
La anumia varsta nu mai e asa de greu sa traiest doar cu tine, dar cum ajungi la acea varsta echilibrat?
Inchei un subiect tipic dar unul despre care poti sa vorbesti fara sa-l epuizezi.....boala pe care o vezi si la oameni inconjurati de ''prieteni''...Si care tine in viata o multitudine de carti de medicina..si hranest in fiecare zi o groaza de guri de doctori.....chiar daca vorbim de psihiatrii, psihologi

Libertate de etanol..

Betia, e din cauza tineretii sau a curiozitatii care vine cu ea? sau e din cauza nevoi de atentie si teribilism? Aici nu am sa vorbesc de alcoolici si nu o sa spun ca bautura e rea, ci am sa incerc sa inteleg de ce la orice bucurie sau tristete ea ne este cel mai bun prieten. Am sa incerc sa inteleg motivele care te fac sa ajungi sa inoti intr-o sticla de ''spirt''..........
Exista teama de betie...teama ca o data beat nu mai gandesti foare bine si poti sa faci lucruri
pe care o sa le regreti mai tarziu. Fiecare dintre noi a vazut un om beat, la auzit vorbind si la ignorat ......Intrebarea mea este: de unde vin lucrurile care le spunem sau le facem la betie? Este alcoolul o cheie catre lucrurile care le tinem ascunse de restul lumii? Deci a doua zi, mahmuri si insetati....regretam ca am fost prea sinceri sau ca am mintit?Este evident ca sticla de vin te face sa vorbsti tare si repede, te face sa filosofezi si poate te face sa fii liber......
Si acum teoria mea despre libertatea data de alcool....
Oamenii au cel putin doua fete si inca cateva limbaje cu care comunica, cu colegii, cu prietenii, prietena,mama sau sora...asta implica si o mica masca pt fiecare :adica una pe toata fata pt colegi...si unele mai mici pt restul........ deoarece nimeni nu e pana la capat neacoperit. Este un sistem ''pus la punct'', coordonat de bunul simt, iar alcoolul il da peste cap, incepe sa dezlipeasca toate mastile, iar de aici iti da libertate de miscare...