mi-au fost agitate noptile de cosmaruri...se facea ca eram langa tine si nu puteam sa rostesc doar doua cuvinte, parca atunci invatasem sa vorbesc, si doar atat stiam sa spun...m-am indragostit....m-am indragostit...

cand tu plecai ma trezeam panicata....si doar sa vad visul in realitate...

joc de noroc?

imi stau in gat doua cuvinte...pleca si vin-o......le amestec in fiecare tacere....le dau peste cap, inghitind in sec...stau in mine, ca in masina de loterie, corpul meu invartind manivela.

ma doresc oprita, sa imi cada o bila, sa mi se dea un verdict...

sa se strige bingo..sa plec acasa cu premiu, sau cu consolarea....

un cliseu..inventat pentru firmele de felicitari si florarii...

da...

dar, in adevarul asta, aplaud barbatii, femeiile (caci si lor se adreseaza) care dau felicitari si flori fara nici un motiv...restul sa taca si sa-nghita...
poate asta e ziua in care sotii care-si bat femeiile, se opresc sa cumpere trandafiri rosii ..astazi e ziua in care nimeni nu isi viziteaza amantii..sau pe nici o femeie nu o doare capul...
poate ca in viteza in care traim, unii trebuie opriti, si batuti in cap, ca sa-si aduca aminte sa iubeasca.

cat pentru cei care spun ca e o zi ca oricare alta...ma intreb? toate zilele lui sunt fericite si pline de indragosteala? sau majoritatea sunt plictisite, si din frustrare se revolta ca-n fata lui basescu?
eu nu as duce lipsa acestei zi, si in singuratate nu o pot pretui...dar sunt atat de naiva, incat pot sa imi doresc ora indragostitilor in fiecare zi, ora gestului de dragoste

in fata lumanarilor de pe tort, imi tin respiratia de prea multe secunde...mintea si persoanele care o inconjoara, striga sa imi suflu dorinta...iar eu nu mi-o stiu...ma panichez, vreau sa inghete tot, pana mai mananc pufuleti inainte de chefurile din timpul saptamanii...pana ma simt doctor, pana stiu unde vreau sa ajung...

intr-un oftat le-am stins...

..dar cand mi-am udat piciorul in bucatica dezghetata din Mures, mi-am recapatat zambetul celor 24 de ani frumosi fara frica de viitor.