Atunci când alergi îţi foloseşti picioarele. Când te îmbulzeşti, îţi foloseşti braţele. Dar când aştepţi, nu îţi foloseşti decât puterea de a spera. Şi aici e greutatea. Căci această putere se uzează şi ea, ca orice lucru. Şi în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, eşti pierdut. Nu te mai salvează nimic, pentru că nu mai izbuteşti să aştepţi. Nemaiputând, trebuie să mori.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron

esti logodit cu frica...cu toate ca iti doresti sa traiesti, esti tinut sub papuc, si vezi numai moartea in toate..

.iti doresc sa-ti transformi timpul..asa cum l-ai transformat pe al meu...din saptamani, zile si ore, in jocuri de priviri, cuvinte si gesturi....si sa nu te mai trezesti din simtit in fugit...

eu am ajuns, unde mi-ai spus ca o sa ma duci....mi-ai  reparat ceasul....acum secundele vin cu precizie... masoara durerea unui gol... 

nu-ti face griji, iti iubesc libertatea, nu vreau sa te fur...stiu ca tacerea ta e tipat, ce cade pe mine intr-o porunca....."lasa-ma!"
 cu toata neputiinta ce spera sa ma lasi tu, iti las aceasta vineri:
     " o  vineri  fara puloverul dungat preferat, ma dezbraca de orice simtire, imi provoaca insomni....daca nu ma asteapta pe fotoliu, toata saptamana se dizolva in dor..dragul meu pulover, oricat de rupt ai fost in trecut, oricat de vechi sau demodat esti pentru moda..n-am sa te cos, n-am sa te modific, n-am sa-ti inlocuiesc locul...si daca ajungi imposibil de purtat, o sa curga lacrimi, fara gust sarat, ci fierbinti si dulci, toate pentru glazurat...toate in deliciu......"




.

nu stiu in care varsta, in care an sau in care seara, am devenit un cuier pentru plumb..
cuier de sentimente bacoviene.....si... nu toate ale mele..
nu stiu de cand, si de fapt cat, mai pot sa le inbrac in somn, sa tot pun pene albe...ca dimineata. sa nu am greutate...
 Cuier nu am scapare... mai bine pun suflet in propria  agatare....sa vad ce vreau sa inoiesc,sa vad ce vreau sa parasesc,sa  vad ce este de pastrat, sa ma uit la ce-i  de aflat...
sa nu ajung din tinichia, nimic pe mine sa nu stea...

Convorbire fara tine

In ecoul tipetelor date..tacerea si-a introdus spatiul...
Inconjurata de atatea propuneri...n-am simtit nici o alegere
Orbecaind printre toti....m-am urlat tie:  de ce sunt lipsita de tine?

sunt?...ce sunt? sunt intre doua...sunt o realitate, si sunt o iluzie....in fiecare zi tu dai cu zarul, dai in soarta, cu incapatanare,pentru intamplare, sa nu fie decizie....

eu sunt tabla, dubla sau nu...astept zarul...arunca....

joi, in poezie

Nopţile

Nopţile, cînd îmi amintesc iarăşi de noi,
totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,
îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,
hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
şi totdeauna vorbind despre sfîrşitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare
şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii
fără să ştim dacă mîine vom mai fi împreună,
totdeauna aşteptînd cuţitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărţirile,
totdeauna dragostea ameninţată de alţii
şi de noi înşine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, cînd se ating, mîinile,
totdeauna înfricoşaţi că mîinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
şi totdeauna visînd să ne iubim fără să ştim
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfîrşeşte.
Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă
şi totuşi dacă vom muri vreodată dragostea noastră,
va muri nu din pricina nopţii
ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult

(Octavian Paler)

mi-au fost agitate noptile de cosmaruri...se facea ca eram langa tine si nu puteam sa rostesc doar doua cuvinte, parca atunci invatasem sa vorbesc, si doar atat stiam sa spun...m-am indragostit....m-am indragostit...

cand tu plecai ma trezeam panicata....si doar sa vad visul in realitate...

joc de noroc?

imi stau in gat doua cuvinte...pleca si vin-o......le amestec in fiecare tacere....le dau peste cap, inghitind in sec...stau in mine, ca in masina de loterie, corpul meu invartind manivela.

ma doresc oprita, sa imi cada o bila, sa mi se dea un verdict...

sa se strige bingo..sa plec acasa cu premiu, sau cu consolarea....

un cliseu..inventat pentru firmele de felicitari si florarii...

da...

dar, in adevarul asta, aplaud barbatii, femeiile (caci si lor se adreseaza) care dau felicitari si flori fara nici un motiv...restul sa taca si sa-nghita...
poate asta e ziua in care sotii care-si bat femeiile, se opresc sa cumpere trandafiri rosii ..astazi e ziua in care nimeni nu isi viziteaza amantii..sau pe nici o femeie nu o doare capul...
poate ca in viteza in care traim, unii trebuie opriti, si batuti in cap, ca sa-si aduca aminte sa iubeasca.

cat pentru cei care spun ca e o zi ca oricare alta...ma intreb? toate zilele lui sunt fericite si pline de indragosteala? sau majoritatea sunt plictisite, si din frustrare se revolta ca-n fata lui basescu?
eu nu as duce lipsa acestei zi, si in singuratate nu o pot pretui...dar sunt atat de naiva, incat pot sa imi doresc ora indragostitilor in fiecare zi, ora gestului de dragoste

in fata lumanarilor de pe tort, imi tin respiratia de prea multe secunde...mintea si persoanele care o inconjoara, striga sa imi suflu dorinta...iar eu nu mi-o stiu...ma panichez, vreau sa inghete tot, pana mai mananc pufuleti inainte de chefurile din timpul saptamanii...pana ma simt doctor, pana stiu unde vreau sa ajung...

intr-un oftat le-am stins...

..dar cand mi-am udat piciorul in bucatica dezghetata din Mures, mi-am recapatat zambetul celor 24 de ani frumosi fara frica de viitor.

era dimineata, si doar picioarele mele se auzeau, ciocnite-n tremurat...si n-am avut curaj sa ma intorc sa-ti spun,ca poti sa pleci, dar nu de tot...sa te provoc sa fii strain, dar...doar de mana mea pe strada...

NU RATA ! CONCURS DEPRESIA ANULUI

Lume lume...nu pierde sansa de participare la concursul nostru "Depresia anului"....
Tot ce trebuie sa faci, e sa gasesti un motiv original, dar lipsit de logica, pentru care sa fii un neregasit ( cei cu probleme reale, nu pot participa, ei trebuie sa le rezolve).
Lasa monotonia departe, ia-ti o depresie!
Acum o poti personaliza, cu noile avatare: persoana in coltul camerei, persoana in pozitia fatului, persoana cu ochii in tavan,persoana cu rubrica, pentru ganduri negative..optional si o culoare trista: griul bacovian cu cele mai multe voturi, negrul pentru clasici, maro pentru cei ce ce vor sa ramana anonimi, crem pentru incepatori.
Castigatorii, Miss Depresie si Mister Depresie, o sa fie imaginea societatii noastre, cu imensa responsabilitate, de-a propovadui valoarea si avantajele depresiei..O sa mai fie si premiul de popularitate si premiul surpriza de la sponsorul nostru, Pompe Funebre "Vrei nu vrei, tot la noi ajungi!"
Va uram succes( cat sa nu va bucurati) si Start la inscrieri!