Incepe sa ma amuze afirmatia "stiu ce vreau"...iar eu sa incetez sa mai spun asta. Nu pentru ca nu as avea incredere in mine sau ca m-as lasa in bataia vantului, ci din cauza mintii mele care isi gaseste diferite 'nimicuri' de dezbatut, cautand pe deasupra si logica.
De data aceasta nimicul este un calcul cantitativ, intre toate propozitiile oferite ca raspuns la intrebarea "ce nu vrei?/ce nu iti place?" si cele pentru "ce vrei?/ ce iti place?" (in viata, dragoste..e.t.c.)
Pobabil concluzia nu mai e de ghicit, mi-am dat seama ca stiu foarte bine ce nu vreau, putand exprima si explica asta in multe feluri, concret si cu tarie, pe cand ce vreau nu e exact, eu avand ezitari, chiar si in glas..
La inceput mi-am spus ca, "ce nu vreau" se uita in oglinda la "ce vreau." Asta nu e intr-u totul neadevarat, pana la urma nu vreau sa fiu saraca deci vreau sa fiu bogata, nu vreau sa fiu bolnava deci vreau sa fiu sanatoasa.....Dar la sfarsit, cand nu ma-m rezumat numai la extreme, am vazut ca stiu ce fel de mancare nu vreu, dar nu ma pot decide la cea pe care mi-o doresc..( mancarea in acest context putand fi usor inlocuita cu altceva) si m-am mustrat pentru impecabila concentrare catre ce nu trebuie.
"Studiul " acesta ,fiind facut numai pe un subiect (eu ) ,nu am sa-l atribui altor persoane probabil mai sigure pe dorintele lor, o sa-l folosesc "suport" pentru indoiala si amuzamentul meu..
"Ai grija ce iti doresti, sa nu se indeplineasca"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu