Ma intreb cum de nu am observat dimineata in care m-am "trezit" adult. As vrea sa stiu cum s-a intamplat si de ce nu am reusit sa evit transformarea asta..
Probabil totul a inceput odata cu disparitia mosului de la coca cola, si aparitia mosului dragoste...
Stiu ca maturitatea si responsabilitatea sunt niste musafiri nepoftiti, si ce e mai rau ca nu se tine cont ca esti incepator...Dintr-o data trebuie sa fii propriul tau supraveghetor.
Maturitatea e o capcana, e o prajitura pt copii, pe care dabia asteptam sa o mancam, sa ne facem mari, sa putem fii incapatanati, sa ne putem revolta, sa avem deciziile noastre (care de putine ori ne imaginam ca sunt proaste, doar suntem maturi )
Odata mancata prajitura, vine durerea de stomac, responsabilitatea, pe care, fictiv, ne-o asumam cu mare bucurie. Dar cand dam nas in nas cu ea ne simtim de cele mai multe ori copii.
Ma declar un fan al maturitatii, si un om care savureaza cea mai mica picatura de libertate oferita de ea, si totusi ....Totusi mi-as fi dorit sa aman putin vizita ei..pt ca eu am fost buna in a fii copil...si pt ca inca nu stiu daca o sa fiu buna in a fii adult
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu