Reteta 1 mai

-Se cauta 1 bucata loc pitoresc, unde traiul conventional se opreste, si se reinventeaza traitul sau cum ar spune unele persoane ( ca e la moda) te poti detasa.

-se incarca bateriile, inainte, pregatindu-le de descarcare ( ATENTIE se poate ajunge chiar in pragul ' expirarii')

-se adauga minim 5 legaturi intre oameni

- se amesteca bine si se obtine o compozitie consistenta, plina de particule de energie pentru vicii.

-amestecul se lasa sa respire, in aer liber, putin racoros.

-se consuma repede, pe nerasuflate..

- dupa masa, se recomanda apa, desertul acestei luni fiind foarte dulce.

"Pofta buna!"

Nimic pe lume nu e mai simplu decat sa fii ANTI-CEVA

Vad mult prea rar oameni pasionati,, care uita sa respire atunci cand fac ce le place, si sunt intoxicata de rabufniri cu strambaturi in fata unor lucruri, care nu sunt urate, ci mai degraba neintelese.

Nu mai vorbesc de indivizii camuflati in atotstiitori, dar care put a necunoastere, aceia care sunt clar contra-ceva, ceva ce nici nu cunosc. Poate ca inainte sa ne impotrivim ar trebui sa cercetam, sau macar sa aruncam o privire.

Incadrez exemplul care m-a facut sa fiu taioasa : 'cultii' care detesta teatrul/opera/concerte sinfonice fara sa fii vizitat ,macar in scop arhitectural cladirile care le gazduiesc, imi provoaca reactii daunatoare corpului.

La polul opus si calm al discutiei, nu contest ca pentru orice exista argumente pro si contra, deaceea cei care sunt anti-ceva ,pentru ca pe lista lor coloana contra e mai "grea" sunt de respectat.

Mutilare?

Declar ca am doua comori, una e reprezentata de principiile mele, si alta de marea ambitie pe care o am, si care pastreaza cat mai intacte acele principii.

Asa reusesc sa stau cat de cat dreapta ,cateodata exagerez ca Don'Quijote, dar de fiecare data tind la integritate, ingrozita ca as putea fi rusinata de propria persoana.

Tot ceea ce cred ma reprezinta , ma contureaza, si depun efort sa nu calc pe acele "crezuri"..Asta ma face sa ma simt mandra si implinita....Dar virtutea asta demna de admirat o platesc scump, cu fiecare moment in care rezist tentatiei de a uita de mine,de a avea o pata, las o neimplinire.

Deci, ma intreb: nu e de prisos sa ma chinui pentru a nu pleca capul, nu e asta o forma de mutilare? Pe cine ajuta? Calitatea asta de valoare, cui foloseste?

Si pentru ca par mult prea impermeabila prin ce am scris, pot sa recunosc ca ar trebui sa am mai multe neimpliniri in colectie, si ca am zile in care ma doare spatele si mi-e practic imposibil sa stau dreapta.

stiu ce nu vreau..

Incepe sa ma amuze afirmatia "stiu ce vreau"...iar eu sa incetez sa mai spun asta. Nu pentru ca nu as avea incredere in mine sau ca m-as lasa in bataia vantului, ci din cauza mintii mele care isi gaseste diferite 'nimicuri' de dezbatut, cautand pe deasupra si logica.
De data aceasta nimicul este un calcul cantitativ, intre toate propozitiile oferite ca raspuns la intrebarea "ce nu vrei?/ce nu iti place?" si cele pentru "ce vrei?/ ce iti place?" (in viata, dragoste..e.t.c.)
Pobabil concluzia nu mai e de ghicit, mi-am dat seama ca stiu foarte bine ce nu vreau, putand exprima si explica asta in multe feluri, concret si cu tarie, pe cand ce vreau nu e exact, eu avand ezitari, chiar si in glas..
La inceput mi-am spus ca, "ce nu vreau" se uita in oglinda la "ce vreau." Asta nu e intr-u totul neadevarat, pana la urma nu vreau sa fiu saraca deci vreau sa fiu bogata, nu vreau sa fiu bolnava deci vreau sa fiu sanatoasa.....Dar la sfarsit, cand nu ma-m rezumat numai la extreme, am vazut ca stiu ce fel de mancare nu vreu, dar nu ma pot decide la cea pe care mi-o doresc..( mancarea in acest context putand fi usor inlocuita cu altceva) si m-am mustrat pentru impecabila concentrare catre ce nu trebuie.

"Studiul " acesta ,fiind facut numai pe un subiect (eu ) ,nu am sa-l atribui altor persoane probabil mai sigure pe dorintele lor, o sa-l folosesc "suport" pentru indoiala si amuzamentul meu..


"Ai grija ce iti doresti, sa nu se indeplineasca"

Nu pot sa judec persoanele care pot fii cat de cat constante...persoanele a caror viata pusa pe un grafic nu arata ca un zig zag continuu...pentru ca ma intriga.

Nu cred ca vreau monotonie dar am momente in care o caut...Am zile in care m-as ingropa in ea,pt ca am senzatia ca iti ofera o ordine, o liniste...cate-o data poate e bine sa te uiti pe geam si sa vezi acelas lucru.

Si apoi, sunt curioasa daca acest previzibil pune stapanire si pe trairi ....oare posesorii au dimineti in care nu isi pot explica tristetea sau seri in care se simt coplesiti de viitor chiar daca nu s-a intamplat nimic rau?

Iti ofera monotonia si o siguranta, sa spunem sufleteasca? sau chiar daca avem acelas program de ani intregi, in interior traim imprevizibil?

omul si instinctul animalic

Atribuim speciei noastre ,pe langa ratiune si sentiment, instinctul animalic, invinovatindu-l de multe reactii . Sincer cred ca suntem nedrepti fata de animale;instinctul care il avem noi, poate a fost asemanator cu al lor , atunci cand stateam in pesteri si omoram cu scop de supravietuire , dar avand ca scluptor evolutia ,s-a modificat.
Sa luam actul sexual al animalului= act bazat pe instinct, cu scop inmultirea..Actul sexual intre oameni= instinct cautator de placere, de multe ori cu anihilarea proprietetii de inmultire.

Asta e cel mai simplu exemplu, dar foarte reprezentativ, pentru ca sexul sta pe cele mai inalte culmi, avand ca vecin puterea. Iar dorinta de putere ,ajunsa obsesie, consider ca e vinovata pt transformarea noastra intr-un regn ,diferit de cel al animalelor cunoscute, si cu instinctele defecte.

domiciliu in aer

Trista acumulare materiala, amageste, dand senzatia de ridicare, de superioritate.Oamenii care zboara astfel nu suspecteaza lipsa de stabilitate.

Fericita acumulare spirituala, caramida ce te ridica si te mentine.

Poseda-le pe amandoua si nu o sa te trezesti inconjurat doar de aer si nu o sa cazi ajungand invalid.Siguranta avuta astfel nu este o iluzie a societatii....Asa castigandu-ti o independenta, putand sa alegi locul pentru zbor si sa te impotrivesti curentilor vremii.

Nu vreau sa fiu inteleasca gresit, nu apar nici una din extreme, nu o sa spun ca prefer omul destept fara nici un ban....sau omul bogat cu scaun de piele in masina...Ci ii admir si ii pretuiesc pe cei care construiesc case pe teren dar si in ei, cei care stiu ca sunt bogatii mari care odata castigate nu pot fii amenintate de hoti.

Sunt mai multe motive pentru care am abordat subiectul asta: in primul rand sunt uimita de superioritatea care si-o atribuie unele persoane posesoare doar de bani....apoi sunt mult mai scarbita de oamenii cu multa valoare care se lasa intimidati, se complac, se autovictimizeaza pt ca ei inca nu poseda.. Sunt dezamagita de ura, rautatea, ranchiuna pe care si-o sadesc...

Nu imi vine sa cred ca nu ne uitam la istorie, succesiunea asta continua de crize, in care banii, hainele, bijuteriile, cladirile, cartile, tablourile au fost distruse..Cand o sa realizam ca nu trebuie sa aspiram doar la material?

Si in final, am scris, ca sa ma oblig pe mine, aflata la intrarea in ring, in lupta pt banii care si eu ii doresc, sa nu uit sa acumulez si ce nu se poate lua..

Am uitat sa ii amintesc pe propovaduitorii avantajelor lipsei de carte, si inutilitatii ei.....pt ei numai cuvinte 'de bine', fiind bine educata( in sistemul nostru de invatamant...dupa blocurile gri)

Unic & special

Fiecare din noi este unic, dar ceea ce am observat e ca nu experientele sunt unice, ci reactia noastra la ele, noi ca si rezultat, ca si 'produs' al experientei.
Toti avem parte de idealism la o anumita varsta, si toti incepem sa il dam, cu anii, in favoarea realismului. Toti gustam iubirea, despartirea, inselatul, dezamagirea, cunoastem tentatia, ne lovim de boala si plangem moartea cand realizam ce inseamna.
Viata ni se inscrie intr-un cerc( datorita monotoniei), rar imperfect. Imperfectiunile, reprezentand devierile noastre.....care sunt diferite de la un individ la altul, si cum am mai spus , nu pt ca experienta e speciala ci raspunsul nostru la ea e special.
Sa luam ca exemplu experienta despartire, care poarta aceias definitie pt fiecare =nu mai esti cu acea persoana. Pana aici nimic unic...doar privind dupa intamplarea stiuta si sortita pt fiecare macar o data ,vedem adevarata diferentiere dintre oameni: raspunsul la despartire, unic pt fiecare. Unii plang, unii trec la altii, unii se ingroapa in ceva, mai rau sau mai bune, cladind 'lucruri' inalte sau distrugandu-le pe cele avute......si nu la urma cei care fac declaratii supreme cu singurul drum fara intoarcere, moartea.

Tot ce am scris incearca sa trezeasca oamenii care se cred speciali pt ceea ce li se intampla, sa realizeze ca numai ce fac dupa ii contureaza, dandu-le "imperfectiunea" ,vazuta, in functie de ochii, ca fiind frumoasa sau urata.

Stand up comedy

Glume bune, atmosfera relaxata...un om pe scena plin de carisma...un om care ma face sa rad...dar in acelas timp ma intristeaza.
Meseria de comediant ar putea sa fie catalogata ca fiind una placuta. In mare parte a timpului sunt de acord( doar toti jucam intr-o comedie, fie ea si neagra.)...in rest, eu o vad ca un chin...Pt ca ma uit la omul fixat de lumina unui reflector,si ma intreb: El ce face cand e trist? Cand nici macar nu ar avea chef sa se ridice din pat?cand nu vrea sa vb cu nimeni?cand e atat de indispus incat toate glumele sunt o incercare stupida de a farda ziua?...Si exact la acel "cand" sa trebuiasca sa faca show..
O sa raman cu curiozitatea mea, si chiar de-o sa-mi provoace ras, o sa pastrez un gram de tristete, in caz ca el nu poate sa si-o arate.

chestiuni de pozitie

Pe orizontala(cand "stam"cu un om.)..uitam multe lucruri...Dar oamenii mai stau si pe verticala...Aceias intensitate si stralucire in ambele pozitii....dragoste

Adevar stricat..

Mi-as fi dorit sa cunosc multi oameni, de la care am invatat citindu-i, le-as fi varsat adevaruri in lacrimi..asa cum le-au asternut ei mult prea bine pe hartie..
Un adevar greu de acceptat, linia dintre iubire si ura este una foarte subtire, si mult prea usor de trecut. Asa incat ,oameni care s-au iubit/se iubesc, a caror relatie e crapata de realitate dar care nu isi recunosc asta...ajung sa stea impreuna pana sunt scarbiti unul de altul, pana cand cea mai mica picatura de iubire si respect a fost transformata in ura si dispret. Intensitatea cu care ajung sa urasca fiind chiar direct proportionala cu dragostea pierduta.
Teoretic si frumos pus pe hartie, nu ar fi chiar asa de greu sa te opresti inainte sa se produca transformarea...Practic, este greu sa pui capat inainte de capat....iar daca reusesti, o sa afli ca acest sfarsit "inainte de termen' inainte de ura, absoarbe nopti albe, lacrimi si regrete, si le daruieste persoanei care a avut curaj..care cunoaste adevaruri stricate..

sentimentul meu..mai bine spus de altii

Sunt incercata de dor...Dar un dor pe care pana acum nu l-am mai intalnit...Mai bine spus, nici nu am stiut ca dorul poate sa aiba alta fata, decat cea data de departarea ( in km) fata de iubit..

Nu am gasit in vocabularul meu, cuvinte care sa formeze definitii pt lucrurile care incep sa le cunosc azi, insa, am descoperit oameni care, parca mi-au descris interiorul prin scrierile lor...

De altii, din mine:

Dor fizic: creierul iti da comenzi bezmetice, si face orice pt o senzatie care sa aduca a .....doi

Dor necunoscut: cand nu stii exact de ce ti-e rau langa jumatatea ta. Ti-e dor de tine cel mai probabil.

Dor fara tinta: cand plangi la viata altora, de pe strada, din filme, cantece, carti

Dor mincinos: cand nu era sentiment, ci obisnuinta, tic

Chiar daca nu sunt cuvintele mele...ele imi tin de urat, si o sa le citez pana o sa pot intelege fetele mele de dor

Preselectie in minte, caut prieten imaginar....Pt ca mi-am dat seama ca nu ma descurc cu oamenii "adevarati"...Am incercat sa cred in ei, am trait in negare, dar invatatura a venit cu forta. Ce am aflat, in randuri repetate, de la persoane diferite, cu greu accept, si ma fac ca nu stiu.
Deci ,cu prietenii trebuie sa te porti ca si cum maine ti-ar fi dusmani, iar cu dusmanii ca si cum maine ti-ar fi prieteni...Pilda scurta, simpla, chiar banala, dupa care ar merita sa ma ghidez..Mi-as dori....De-as putea.......

Niciodata sa nu spui niciodata

Urasc expresia asta...Pt ca sunt fan principii, autocontrol si ambitie, si pentru ca de multe ori refuz sa cred ca suntem atat de slabi...Ca nu putem sta drepti si siguri nici macar de propria persoana..
Viata e o opera a hazardului si e plina de imprevizibil, si tocmai pentru asta, ar trebui sa avem unele lucruri care nu le-am face niciodata, pentru neprevazut avem nevoie de mici radacini..
Teoretic as putea spune ca expresia nu merita o generalizare, ci mai degraba este dedicata si folosita de cei mai usor de "indoit".....practic, nu am putut-o contrazice, dandu-i chiar definitia de axioma.....
Ce mi se pare rau ,e ca pe pamant tare, ea ,a sadit indoiala.

Printesa si magicianul

Am petrecut 5 zile in lumea mea...si intr-o multime de alte lumi, prin carti si muzica...Parca si drumurile pasite de mine nu mai faceau parte din oras...
Inca nu am revenit intr-u totul pe pamant, si am sa "impart"putin din starea mea cu o mica povestioara :
A fost o data o printesa tanara care credea in toate lucrurile in afara de trei.Nu credea in printi, nu credea in insule, nu credea in Dumnezeu. Imparatul, tatal ei, ii spusese ca aceste lucruri nu exista. Si cum nu erau nici printi, nici insule si nici un fel de semn al existentei lui Dumnezeu in imparatia tatalui ei, tanara printesa ii dadu crezare.
Dar intr-o zi, printesa fugi din palat si ajunse in imparatia vecina. Aici, spre uimirea sa, vazu insule in largu coastelor si pe aceste insule niste fapturi stranii si tulburatoare carora nu indrazni sa le dea un nume. In timp ce cauta o barca pe mal...un barbat imbracat in haine de seara se apropie de ea.
-Insulele de acolo sunt adevarate?intreba tanara printesa.
-Bineinteles ca sunt insule adevarate, raspunse barbatul
-Si fapturile acelea stranii si tulburatoare?
-Sunt toti printi
-Atunci trebuie sa existe si Dumnezeu! striga printesa
-Eu sunt Dumnezeu , spuse omul
Tanara se intoarse acasa cat putu de repede
-Am vazut insule, am vazut printi, si l-am vazut pe Dumneze! spuse printesa cu repros.
Imparatul raspunse impasibil
-Nu exista printese adevarate, insule adevarate, si nici Dumnezeu adevarat nu exista.
-Dar am vazut cu ochii mei.
-Ia spune-mi cum era imbracat Dumnezeu
-Dumnezeu era in haine de seara
-Avea mainile hainei suflecate?
Prinsesa isi aminti ca asa erau, iar imparatul zambi
-E un costum de magician. Ai fost pacalita
Ea se intoarse in imparatia vecina, unde ii iesi din nou omul in haine de seara
-Imparatul, tatal meu, mi-a spus cine esti, zise indignata.
Omul in tinuta de seara ii zambi
-Nu eu te pacalesc fetit-o. In imparatia tatalui tau exista multe insule si printi, dar tatal tau te tine sub vraja lui si tu nu le poti vedea .
Printesa se intoarse acasa ganditoare
-Tata e adevarat ca nu esti imparat , ci doar un magician?
Imparatul zambi, si isi sufleca mainile
-Da, sunt magician
-Atunci barbatul de pe mal era Dumnezeu?
-Barbatul era doar un alt magician
-Trebuie sa cunosc adevarul, adevarul, adevarul de dupa magie.
-Nu exista adevar dincolo de magie, rasunse imparatul
Printesa fu cuprinsa de tristete si zise:
-Am sa ma omor.
Prin farmecele sale imparatul chema moartea. Moartea aparu in usa si ii facu semn printesei sa vina cu ea .Printesa se infiora. Isi aminti de insulele frumoase, frumoase dar ireale si de printii ireali , ireali dar frumosi.
-Prea bine, zise. Voi putea indura totul.
-Vezi fica mea, zise imparatul, acum esti si tu magician.