ma intreb, cuvintele de consolare dintr-un sfarsit, au consolat vreodata pe cineva?
eu nu le gasesc rostul..pe cat de dragut e gestul asta, nu reusesc sa-mi gasesc confortul in lipsa de vina, lipsa de reprosuri, sau in admiratia declarata cu spatele, la plecare.
poate alti oameni atenueaza daunele cand aud ''nu e vina ta, e a mea'', poate camufleaza esecul intr-un fel de incredere in sine...
pentru mine asta nu schimba nimic...pana la urma nici moartea nu vine doar din vina ta...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu