Am fost astuparea golului tau, cand singuratatea cadea pe tine...M-ai luat ca o pastila zilnica, in nopti fara graba de trezire...M-ai luat usor , cu efect in pofta, si cu pofta mea coplesindu-te...
Eu ti-am furat tandrete, cand nu erai atent, cand uitam cine sunt. Asa.m-am cufundat in gol, pana la a mea golire...
In dulcea amaruie zi de trezire, mi-am cumparat cel mai precis cutit si te-am decupat din mine. Ai ramas sa fii o rana cu forme frumoase , explicandu-mi ca nici o apa nu va fi limpede, pana cand mintea mea va fi tulbure..
joi, 7 februarie 2013
duminică, 12 august 2012
Atunci când alergi îţi foloseşti picioarele. Când te îmbulzeşti, îţi foloseşti braţele. Dar când aştepţi, nu îţi foloseşti decât puterea de a spera. Şi aici e greutatea. Căci această putere se uzează şi ea, ca orice lucru. Şi în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, eşti pierdut. Nu te mai salvează nimic, pentru că nu mai izbuteşti să aştepţi. Nemaiputând, trebuie să mori.
Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
